Informatii

Staţiunea balneara Baile Olaneşti este situata in partea central – sudica a Romaniei, la 18 km vest de Municipiul Rm Valcea, intr-o depresiune intracolinara a Carpaţilor Meridionali (altitudine 450 – 475 m).

Are un climat placut, cu influenţe mediteraneene, propice refacerii generale a organismului, caracterizat prin ierni blande şi veri racoroase, cu temperatura medie anuala + 9°C, precipitaţii moderate şi nebulozitate scazuta.

Calitaţile terapeutice ale apelor minerale de la Olaneşti, situeaza staţiunea pe unele din primele locuri din Europa, alaturi de staţiuni, precum Baden – Baden, Karlovy Vary, Aix les Baines.

Statiunea Baile Olanesti este una dintre putinele localitati din tara care intruneste in chip armonios doi factori naturali de cura: factorul climatic si topoclimatic local, si factorul hidromineral constituit din apele minerale.

Baile Olanesti ocupa primul loc printre statiunile balneoclimaterice din Romania in ceea ce priveste numarul de izvoare, debitul total zilnic al acestora, ca si varietatea compozitiei si a concentratiei apelor minerale. In statiune se gasesc peste 35 surse hidrominerale, atat ca izvoare naturale, cat si ca rezultat al unor lucrari de foraje si miniere (puturi si galerii).

Un numar de 15 izvoare minerale sunt captate pentru cura interna. Doua izvoare minerale si patru sonde cu apa minerala sunt folosite pentru cura externa (balneatie).

In anul 1873 la indemnul dr. Carol Davila au fost trimise mostre ale apelor minerale de la Baile Olanesti la Expozitia Internationala de la Viena, unde a obtinut medalia de aur.

Primele studii chimice asupra apelor minerale de la Olanesti au fost efectuate in anii 1829-1830 de catre dr. Karl Friedrich Siller, ceea ce a determinat cresterea numarului de beneficiari ai tratamentului de aici. In anul 1868 dr. Carol Davila l-a indemnat pe chimistul Bernath Londway sa execute studiul chimic al apelor minerale din Baile Olanesti.

Renumitul chimist a evidentiat 40 de izvoare minerale si a analizat un numar de 23 de surse hidrominerale distribuite in 4 zone: Valea Olanesti, Valea Tisei, Valea Buduroiu si Valea Ripuroasa.

In 1910 dr. Ion Puturianu a grupat izvoarele minerale din Baile Olanesti in mai multe categorii dupa compozitia chimica si actiunea lor asupra organismului:

In anii 1920-1922 hidrogeologul dr. Knetl de la firma “Rumpel” din Viena, in urma studiilor efectuate la Baile Olanesti, a ajuns la concluzia ca debitul si temperatura apelor minerale raman constante sau variaza foarte putin. Au fost cercetate 30 de surse hidrominerale situate pe Valea Olanesti (izvoare minerale nr: 1, 2, 3, 4, 5, 19, 20, 24, 30) pe Valea Tisei (izvoare minerale nr: 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17,18).

Odata terminata captarea, sursele hidrominerale au fost supuse investigatiilor fizice si chimice de catre dr. Krizon din Praga, chimistii Meta si Schwartz de la Institutul Geologic, dr. V. Bianu, dr. C. Mihailescu, dr. L. Alexiu, dr. P. Petrescu.

In urma analizelor, in 1926 izvoarele minerale din Baile Olanesti dupa concentratie au fost clasificate in 3 grupe:

Orasul este relativ nou, aici neaflandu-se terme romane sau altceva care sa duca la concluzia ca este o asezare veche (nu acelasi lucru se poate spune de localitatea acum componenta, Olanesti – sat). Baile Olanesti se afla pe valea Olanestiului (cunoscuta mai mult sub denumirea de raul Olanesti, afluent al Oltului), inconjurat de muntii Gerea, Folea si Caprareata din Carpatii Meridionali al caror inaltimi se pierd in dealuri impadurite. Aceasta face ca iernile sa fie blande si verile racoroase.

Vechimea orasului se identifica cu existenta descoperii izvoarelor. Apele minerale de la Olanesti sunt mentionate prima data intr-un hrisov din 1760 si sunt numite ape tamaduitoare, acestea aflandu-se pe mosia clucerului Toma Olanescu care construieste primele camere de bai. De aici si numele de Baile Olanesti.

Conducatorul revolutiei din 1821, Tudor Vladimirescu, se retragea aici, pe mosia Olanestilor, cu un grup de boieri fideli si astfel s-a raspandit vestea efectului tamaduitor al apelor miraculoase in Tara Romaneasca.

Primele analize ale apelor s-a facut pe la 1830, punandu-se in evidenta prezenta iodului.

In 1868 dr. Carol Davila impreuna cu un chimist, Bernath Lonway, fac analiza chimica a apelor, evidentiind 40 de izvoare. Se ridica primele stabilimente de tratament.

Anul 1873 se poate socoti anul aparitiei statiunii, deoarece in acest an apele locului duse la diferite expozitii ale Europei, revin cu medalii de aur (Expozitia Internationala de la Viena), astfel ca asezare intra in atentia lumii, fiind comparata cu tratamentele de la Baden-Baden, Karlovy-Vary si Aix de Bains.

Insa anul 1895 va aduce statiunii uitarea pentru aproape 30 de ani. In acest an fatidic, o rupere de nori provoaca mari torente de apa care astupa izvoarele. Acestea vor fi regasite si destupate dupa primul razboi mondial, recaptate, iar statiunii i se da o noua viata. S-au facut noi amenajari hoteliere, s-au amenajat izvoarele si s-a construit un pavilion de bai minerale cu apa sulfuroasa, s-au facut analizarea izvoarelor noi descoperite, cel mai important si totodata renumit izvorul nr.24 (descoperit prin anii 1950). Se spune ca statiunea are treizeci de „vene” ale sale care sunt ratiunea existentei sale.

Aceste izvoare binefacatoare au dus la constructia in anii 1950 a unei baze de tratament pentru ocupantii sovietici si nomenclatura comunista, cunoscuta ca „Vila 1 Mai”. Ulterior, dupa 1970 din nu se stie ce ratiuni s-au admis si alti turisti, totusi destul de selectionati, familii de activisti comunisti in general. Intrarea a fost pazita de trupele de securitate pana la 1989. Dupa 1989 a fost data M.Ap.N.-lui un timp, dupa care a devenit sectie a spitalului „Elias” din Bucuresti.

Tot in aceasta zona a fost construita una din vilele destinate sotilor Ceausescu, terminata in vara anul 1989, astazi vila de protocol.
Un mare necaz s-a abatut asupra orasului in vara anului 1969, cand o rupere de nori pe versant a dus la formarea unui torent care nu numai ca a ingropat o serie de izvoare, dar a facut si victime omenesti (sase turisti).

In urmatoarea perioada, izvoarele au fost dezgropate si reamenajate. De asemenea, s-a marit baza de tratament prin constructia unui mare complex hotelier cu baza de tratament, Parangul. Statiunea a continuat sa se dezvolte, chiar si in ultimii ani fiind construite numeroase cladiri pentru a asigura cazarea unui numar cat mai mare de turisti.

Dar omul a biruit in final prin dorinta sa pentru mai bine, pentru mai frumos. Izvoarele au fost dezgropate si reamenajate, s-a marit baza de tratament prin constructia unui mare complex hotelier cu baza de tratament, „Parangul”, care a putut asigura cazarea unui mare numar de turisti. Au urmat constructia si a altor hoteluri; chiar si in momentul de fata sunt in constructie noi locatii.

Din cele relatate mai sus reiese ca activitatea de baza a orasului este turismul, activitate care este si a localitatii componente Olanesti.(numita colocvial Olanesti-sat). Alte activitati ale locuitorilor sunt pomicultura si cresterea animalelor, mai ales in localitatea componenta Cheia.